doi morţi albaştri

trec berze mute prin frânturi de gânduri
stau nenăscuţii vieţii rânduri rânduri
şi printre ei, ţinându-ne de mână,
dormim adânc,de-acum şi până
plonjează-n mare gropile cu stele
ne vom planta orbitele cu ele
şi ne vom naşte când s-o naşte vântul
şi când pe ceruri vom scrie cuvântul
cuvântul mamă sau cuvântul tată
ne cade soare peste ochi,o pată
stăm nenăscuţi şi asta nu ne doare
doi morţi albaştri, drepţi şi în picioare
un eu şi-un tu aşteaptă să se nască
mai firavi şi mai trişti pe-un ciob de iască