nu-ţi rătăci cugetul
umbra norilor e trecătoare
umple cofele cu viaţă
fântâna să nu îmbătrânească
şi-n buza ei să adoarmă
visul meu de femeie albă
nepământeană
când zorii se culcă
tu să te adapi din apele ochilor mei
lumina să-ţi umple trupul
şi-n flori de salcâm
să laşi strecurare de fluturi
irosiţi pe pământ pentru a vindeca
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu