Exerciţiu cu destinatar 118 - preludiu cu ploaie si melci

Azi plouă în mine - îţi spun,
Mi-i timpul curbat sub un nor,
În melcii tăi strigă nebun
Târâşul pe care-l ignor,

Prea gri pentru mine mereu...
Cochilii vestind un sfârşit
Scufundă lumina şi greu
Mi-i pasul sub ochi – nesfârşit.

O vară-am lăsat în deşert
Şi melcii i-am strâns, adormiţi
În ritmul de viaţa alert
Ei mor rătăciţi, nesfinţiţi 

De ploaie mereu se-nsoţesc
Tăcuţi melcii tăi – agonii,
Visează şi-atunci când iubesc,
De mor, ei rostesc nebunii.

Azi plouă în mine strident,
Nu-mi spune să tac. O să curg.
Şuvoiul din mine-i dement,
Din melcii tăi albi eu mă scurg.