siamezi

siamezi 1. călătoresc puțin din puțin mă hrănesc uneori mi-e de ajuns să zâmbești e ca și cum aș gusta mai mult decât am avut vreodată pe masa mea se odihnește singurul poem de unde am extirpat mansarda și pescărușii pe țesut bolnav îmi alunecase durerea din lipsă de tine doar gheața oglinzii îmi mai pune ochii în mișcare mă privesc rar și când o fac las în urmă frig tu ești? 2.am epuizat motivele pentru care colindam străzile se încolăcesc precum șerpii veninoși respirând aerul prăzii irosit în pașii refuzați de asfaltul gri se lovesc absențele noastre nu ne mai cunosc teii și-n harta iubirii marcajele s-au estompat o hârtie îndoită nu ține 3.dac-am scutura lumina peste corturile în care ne stau sufletele n-am tremura de teama însingurării păstrăm distanțe în cutii de fildeș matricea legăturii se împuținează doar dăm vina pe geografii și pe cuvinte nedizolvate încă și-mi spuneai mereu... zi: te iubesc! 4.ne hrănim din aceeași placentă