Dincolo de praguri

Mă suduie iarna c-un bici nemilos
Cuvântul în fumuri se pierde
Cum cheamă durerea sub piele, în os
Tăceri de nisipuri în verde.

Colindele urcă spre cerul curat
Sub porțile serii deschise
Când îngeri de pâslă, în alb strecurat,
Aruncă-n ferestre cu vise.

Copiii se-mbracă în straie de somn
Iar cântecul nopții se-ntinde
Pe ghețuri sticloase, căci apele dorm,
Iar teama din noi se desprinde.

Prea triști să uităm primăveri ce-au trecut
Păstrăm roi de stele-n privire.
Irozii ne pleacă. De ce au tăcut
Blândeți înmuiate-n iubire?