nu îndeajuns

să te pot atașa
lacrimii pe care iarna
o preschimbă în fulg
rătăcit spre pământul
ce soarbe
poate puțin
prea puțin pentru istovirea unei iubiri
fiecare treaptă - semn
fiecare clipă - vânt
fiecare pas petrecut - ancoră într-o mare
unde ne-am rătăcit
fără să ne fi întâlnit vreodată

suntem povestea fără sfârșit
care n-a învățat să spună
că pierzându-ne de noi azi, ne vom regăsi cândva
la ceasul când soarele va îmbrățișa lacrima