nimic mai potrivit

ca lunecarea... dinspre moarte ceața dinspre viață lumina înnodată dezleagă, iubitule, trecerea mea să adâncesc frumosul în gingășia florii scuturate peste gândurile tale și lasă-mi uitarea sub pleoapa întredeschisă când iarna odihnește în fereastră singurătatea e un om de zăpadă ce-și duce traiul până când mugurii iubirii mele vor izbucni din nou...