desen naiv

1. nu trece prin mine ce îți e de prisos vântului să îi lași cuvântul ca o lamă smălțuită gata să nu lase urme în epiderma ei se nasc zorii din felii de lumină hrănește-te tu și pescărușii tăi coborând a înserare din inima cerului îndoliată fulguire când nopțile ne devin temnițe pentru încă o viață de fluture pentru încă un popas în amarul secundei despicat pentru muritori 2.la capăt de linie un tramvai obosit fără cai nu e poveste fără aripi nu e zbor fără mine nu ești tu fără fluviu nu respirăm noi triști pe refugiul pustiu împingem umbrele în topirea lor ne prefacem nostalgic îndrăgostiți de singurătate plecăm cuminți spre orizontul unde nimeni e nimic și nimicul e nicăieri 3. știu că am murit pentru tine azi un adio ca o scânteie aprinde încă o depărtare pe glezna albă se preling urme viorii din asfințitul ultimului meu zâmbet 4. rămas bun