duminică, 1 decembrie 2013

poate



mai stingher ca oricând
gândul meu înapoiat brumei
caută verile
nebuniile acelea rotunde
în care ni se cufundau zâmbetele -
sfere unde lumina se închidea sporadic
să ne arate că soarele e în noi
un uriaș ce ne prinde în brațe
fără să știm
fără să vrem
noi - copiii neascultători
aruncând mingea-n oglinzi
de unde stelele au dispărut ca prin farmec
poate de prea multă iarnă
în care ne cernem către final
încântați de lumea în care ne topim
mărunt și definitiv...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu