duminică, 1 decembrie 2013

mă strâng



în sinea sinelui am rămas doar eu
corabia unde apele
se joacă
intră
ies
coboară
urcă
puntea suspinelor acoperită
valul nu moare niciodată
doar pescărușii tăi cad
secerați de moartea ce nu iartă
când cerul se supără
pentru poemul
părăsit
unde nu ne mai găsim nicicum adăpost
să nu-mi spui te-am iubit nescriso
mă voi vindeca
după ce timpul va șterge cu încă un val
fruntea stâncii
în care m-am preschimbat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu