duminică, 1 decembrie 2013

recviem


 pentru nemărginirea
prin care îmi port destinul
ca un cerșetor întâmplat în poemul tău
plin de cuvinte care nu-s ale mele
prea străine să mi se lipească
de coapsa ce știe pulsul mâinii stângi
vinovată că lunecarea
scrie un cerc
și încă unul
apoi umple golul cu puncte
exact ca cel fixat de arătătorul tău
pe buzele mele
gata să-ți spună oricând
te iubesc, nebunule -

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu