să-mi râdă soarele în răsărit poate așa voi alunga tot întunericul strâns în nopțile când frigul mă întemnițează lung și pustiitor nici aerul nu-l mai pot împărți nici culoarea pe care zăpezile o descompun din lumina lăsată de ochii tăi alunec spre miezul unei zile și-n pragul vieții las bătăi de inimă - să le numere cine va fi să mă iubească așa cum sunt |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu