Fugit-au caii din livada ninsă -
I-au alungat în pustă vrăjitorii,
Lumina-n ramuri e acuma stinsă
Şi-i frig nebun în gura închisorii.
S-au rătăcit prin vălul de secunde
Mai albi ca pânza ceţurilor moarte,
Iar tropotul lăsat în noi ascunde
Azi frământări strivite-n foi de carte.
Sunt pagini roase de iuţeala vremii
Cu rânduri mute picurate-n ape
Când orele plăteau tribut fărâmii
Şi eu voiam să mi te ştiu aproape.
Fugit-au bidiviii printre stele,
Iar urna serii ne-a purtat cuvântul
Când primăverilor făceam atele,
Iar ploilor le aşterneam pământul.
Pustiu e tomul din livada noastră
Ce-aşteaptă inorogii la fereastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu