poate opriţi voi în cornul bucuriei
vocile singurătăţii mele
aruncaţi peste ele
sunetele fugite din cuvinte
despuiate de sensuri
mi-au lăsat poezia în sare -
chip necioplit lunecând
sub ploaia unei lacrimi
ochiul meu prins între stele
vede noaptea
ca pe o iubită gata mereu
să îmbrăţişeze
apoi puneţi-le să cânte
în pridvorul unei ierni ce-ar vrea
să mai rămână un pic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu