smulg fântânii adâncimea
să nu mai văd urâciunea pământului
acolo un corb se joacă
pe inima mea
îşi strigă fraţii să ciugulească
şi ei cu poftă
nu-i alung în iarnă
ştiu cum e să îţi fie frig
chiar dacă eşti bun cu singurul om
pe care l-ai iubit
necredinţa se lungeste prin noroaie
doar apa mă va dezlega
de aceea smulg fântânii adâncimea
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu