matelot prin timpul meu...

ultimul tren
 vagoane pline
iluzii mii
adorm pe şine
mor păpădii
în iarna noastră
o ploaie-ţi sunt
azi la fereastră

ninsori de miei
cu sânge rece
şi ochi prea trişti
pentru-a petrece
un timp murdar
mânjit cu goluri
secunda-i fum
de rostogoluri

şi fluviul om
care despoaie
mereu pândind
un trup de ploaie
un demon viu
în calea sorţii
un matelot
pe apa morţii