Şi-acum...

Sunt cerşetor la porţile tăcerii,
Iubitule, cuvântu-ţi este semn
Rămas adânc în cutele durerii
Ca litera cioplită-n trup de lemn.

Sunt o umilă, stinsă plecăciune
Cravaşa vieţii groaznic m-a lovit,
Mă-nclină vântu-n aspră uscăciune
Încât rămân doar gândul istovit.

Alerg spre lumea plină de cuvinte
Şi-aş vrea să te ascult ca până ieri
Mor pescăruşii mei, fluviu-i fierbinte,
Mor mugurii în caste primăveri.

Numai iubirea mea rămâne trează,
Chiar de n-o vezi sub orizont tăcut
Fiinţa mea de dragoste vibrează,
Te simt şi-acum – prin tine am trecut.