te ascult respirând
sub pleoapa aplecată
peste pământ
suntem două ape
cu vadurile îndrăgostite
de ploaie
potolim setea poeziei
şi ne scurgem
dincolo de hotar
mereu împreună...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu