Să mă respiri citindu-mă rar...

să mă citeşti
rar
apăsat
cu vocea ta de actor
care-mi povesteşte despre siberii
unde femeile îşi lasă muzici furtunoase
anastasii, galine, feodore, natashe, poline, zenovii
lebede prinse-n gheaţa subţire
a unei aparenţe
în care mă pierd

să mă citeşti
osânda fiecărei nopţi
tăiate de trenuri lungi
pline de voci
cântecul sirenelor închis în vagoane de lemn
nu spre execuţia lor
se îndreaptă
a mea e stingerea sub ochii neştiutului
nevrutului semn de a mă avea -
singura istovită
în marea ta plină de linii

ninge cu neatingeri, iubitule
troienită sub tăcere
inima-mi spune să compun cantilena
unui val de aer
cu rădăcini adânci în plămânul
ce te poartă acum...