De-ar veni...

când cerul ne stropea cuvintele
înmuguream stări
apoi ne căţăram pe ramuri subţiri de salcie
vântului copii de pripas îi eram
clopote vii
răsunând peste malul
unde zăpezile n-au ajuns niciodată

de-ar veni
să-mi îngheţe noaptea sub coviltire de stele
picurând alb peste ochii noştri
să putem vedea fericirea
răsturnată din carul mare, iubitule

de-ar veni...