Opţiune

onorariul meu, domnule –
piatra din marginea drumului
neştiută
furişată printre atâtea cuvinte
lăsate de trecători
memoria pietrei care numără paşii
memoria pietrei care ascultă
fără să se revolte
fără să se bucure
necăjită pe stânca din care a fost dezlipită
stânca-mamă
aruncându-şi puii prin lume
să răzbată

onorariul meu, domnule,
fără aripă –
cântecul risipit în struna unui mers
pe care nimeni nu-l mai recunoaşte,
tremurat
în mâna ce se ridică
mărturisirea puterii nu stă în gestul aruncării
înălţarea casei
în care să-mi petrec odihna
şi disperarea
şi plânsul
fără să mă ştie nimeni –
doar aceea înnobilează
colţul care mi-a sfâşiat talpa
când te căutam –
binecuvântare popasului meu în lume