m-aşteptam să-mi răspunzi
să-ţi torni furia
în mistria unei treceri şi să loveşti
zidirea femeii
când nu-ţi mai e linişte
din pământul unei dureri copac se face
pierdut sub dalta cuvântului
aruncat de o gură străină îmi aparţine
vina că os am furat
din tine frunză în fiecare vânt
acum ştiu că firescul
nu e ceea ce spun
e ceea ce urmează să ni se întâmple
după cum se rânduieşte
fiecare clipă
în ascuns numai eu
zâmbesc în culori deformate
scurt metraj pe o pânză
prin care trec arar păsările -
să nu uit
cine sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu