Încercare

Petreci sub pietre ultima secundă,
Sub colţuri aspre sufletul ţi-ai pus
Cand noaptea pe furiş îţi tot inundă
Cuvintele rănite de-un apus.

Mă-ncumet să te caut preţ de-o iarnă,
Tu-mi faci cu mâna semn de bun rămas
Cand albul ceţii-n mine va să cearnă
Acelaşi frig înveninat, pizmaş.

Din ornice-ai făcut acum sigilii
Pecetluind ce aş fi vrut să am,
Eu le visam petale de camelii
În care vis de dragoste-adânceam.

Dar piatra te-astupa cu nepăsare,
Răsuflul tău – un abur trecător –
Îmi arăta cum din dureri răsare
Iubirea ca un vis înălţător.