Inexistent

nu e linişte pe care s-o descompui
doar prin umplerea cerului
cu vulturi

carnea tremură sub rotirea ochilor
din izvoare de lumină
scântei aprind nopţile
şi-n sânul ei secat de lapte zboară cometele -
diamante neşlefuite
sub mâna dezlegată în căutare

în firesc se naşte
vrerea
şi-n respirul vieţii neastâmpărul doare
ca o rană proaspătă
în pielea unui orizont mătăsos

de n-am ucide soarele
cu pansamente
de-am putea să-i aruncăm în ochi
ciocîrlii
să orbească de cântec
numai de n-am ucide slobodele raze
să curgă prin noi râurile de adevăr
incandescente

atunci se vor sparge
sloiuri de prejudecăţi lasând în urmă
poezii
unde visul trece de la singular la plural
de aceea zic
nu există linişte pe care s-o descompui
doar acoperind cerul cu vulturi