Zbor

Nu fluturii mei te vor hrăni,
ci zborul aninat de
caisul vechi
din curtea plină de ziduri surpate;
e colorat cu libertate
şi smuls din moarte preţ de o zi.
Atinge-l, aşa cum ai potrivi mătase
pe chip de fecioară
când obrazu-ţi surâde
şi iernile fug din privirea-i.
Şi strigă cocorii mai apoi,
să le presari zbor în plecare,
poate aşa
n-o să mă doară singura zi
în care fluturii mei
au atârnat în flori de cais plecarea.