duminică, 10 aprilie 2011

Mai scriu!

Elena, am pornit de la o zi...


Mai scriu şi nu ştiu cărui anotimp
să-i cer o moarte
când nici destinul meu nu are timp
şi limbile-s legate de o noapte ;
când născocesc tăceri
din zbor de fluturi singuratici
şi-mi las pe drumul tău
cu nepăsare paşi apatici.
Mai scriu.
Nu-mi pot lăsa în umbră călimara,
iar din cuvinte-i făuresc
în rondul zilei scara
pe care s-o cobor mereu în taină,
când amurgul
mă înfioară şi-mi strecoară-ncet
în minte
iubirea mea pentru poet.
Mai scriu
şi chiar de neagră-mi este primăvara,
pun muguri să colinde
cu suflet depărtarea
să uit de mine şi de îngenucherea
gândului în iarnă
când pun uitarea peste sufletu-mi
să cearnă.

Un comentariu:

  1. "Îți scriu pe globul de lacrimi. Te strig.
    Speranței îi plătesc ultimul rest
    din contul risipitului câștig,
    prințesa mea pierdută în Sud-Est.

    Îți scriu. Și mă mai mint că te visez
    de mine mai aproape ca oricând.
    La miza disperărilor trișez
    dorindu-te perechea mea plângând."
    (S. Ștefănescu)

    Anna mea, fără negru! Scrisul colorează-n curcubeu zilele. Tu știi...

    RăspundețiȘtergere