Ce bine-ar fi să-mi potriveşti lumină
Când viaţa-mi cere drum necontenit,
În labirint – atingere divină
Când sufletu-mi e trist şi ostenit.
Să mă despovărez de-atâtea lacrimi
Din existenţa unui efemer
Strigând la îngerii din lume : Daţi-mi
Puterea să privesc încă spre Cer.
Să nu pun la-ndoială iar credinţa
În jertfa Ta şi în al Tău destin,
Pe cruce aşezându-mi pocăinţa
Să îndulcesc amarul din pelin.
Să nu mă rătăcesc nicicum de Tine,
Un felinar ce-mi luminează iar ;
Eu ştiu că viaţa mea Îţi aparţine,
Iubirea mea de om Ţi-o las în dar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu