Dezmăţ

Spiţa-n roata morii tace, apă-i prăvălită-n val,
Din alcovul meu rapace pleacă îngerii pe-un cal
Să colinde printre nuduri de sulfine-amorezate
Ce stau tolănite-n iarbă, când cu rouă botezate,


S-au gândit s-ademenească fulgii mari şi jucăuşi
Din ninsoarea-ncremenită lângă ivăre de uşi,
Neştiind că-n grabă plopii ard în trup de lumânare
Când aşteaptă-n taină stropii dintr-o ploaie-întâmplare.


Matematici cu păianjeni, drumuri pline de cu zori
Doar de iele-nţepenite în iluzii de ninsori,
Prin livadă îngeri strigă, iar în ropote de ploaie
Uite cum îşi spală trupul în grămada cu şuvoaie.