Conexe

„Există fiinţe pe care le asasinezi obligându-le să existe. Uneori, nu trebuie să li se permită oamenilor să fie vii, chiar dacă asta înseamnă să nu trăiască decât din mângâieri ţesute cu partea cea mai tăioasă a aerului.”
Martin Page-Libelula


Am şi-n gene buburuze
Prinse-n firele confuze
Şi, deşi mă-ncearcă zborul,
Nu-mi pot ridica toporul
Să retez lumina-n care
Libelula gustă zare.

Mi s-a poticnit în buză
Şi-a gemut ca o lehuză
Ce născuse, prin urmare,
Într-o lume sclipitoare,
Smalţ cu irizări albastre -
Curcubeu în pumni de astre.

O crezusem o zăludă;
Îmbrăcată-n verde fludă,
Mi s-a cuibărit aproape
De cortina prinsă-n pleoape,
Aruncând pe scenă,-n irişi,
Pofte pentru zece ibişi.

Şi-acum o privesc senină
Cum de ciocuri se anină,
Când se zbate-n game stranii;
Parcă-ar depăna citanii
Dintr-o carte învechită,
Scrisă-n piele de răchită.