Sunt ploaia ta!

Doar ploaia poate să trezească
la viaţă florile din rond
ori poate chiar să umezească
privirea unui vagabond.

Doar ploaia poate să mai şteargă
păcatul nost iniţial
şi-n pasul serii care-aleargă,
s-aştearnă patul nupţial.

Doar ploaia poate să alinte
pe ramuri verzi deschideri vii,
să strice făr’ un dram de minte
un vis frumos de păpădii.

Când o să ştii că eu ţi-s ploaie,
Ferestre să deschizi rapid,
Sub streşini pasul meu se-nmoaie ;
Rămân un elixir sapid.

Mă sorbi şi-n gura însetată
Cuvinte se neliniştesc
Sunt ploaia ta, aşa ciudată,
Sunt ploaia ta şi te iubesc !