Linişte sub acoperiş

De sub acoperiş
o pasăre bolnavă priveşte senin de ochi;
nu strigă,
nu plânge,
doar atinge cu văzul alte zboruri
mult prea înalte,
mult prea lungi
pe care le aşterne-n acolade
unde timpul se străduieşte să rezolve
ce-a mai rămas dintr-o dragoste veche.

Să nu crezi că pasărea-i măiastră!
În poveste
ea fură din curcubeu
culoare
şi-o lasă în chipuri de flori
menite să-ţi atingă palmele.
Doar tu ştii cum se culeg!


E linişte sub acoperiş,
dar nu se doarme.
În cuibul ei,
pasărea visează cu ochii deschişi
înălţarea într-un cântec
doar de tine ştiut !

“De ziua ta, te voi chema
În sufletul şi-n ochii mei... »