Stropul de ploaie

Sunt un punct într-o mare de suflete.

Lumea nu-ncepe de-aici
şi nici nu se sfârşeşte cu mine;

iubirea mea-i faţă pentru oglinzi
din care se desprind cioburi;

dacă te laşi tăiat în ele
e pentru c-ai încercat să vezi cine sunt,
dacă sângele te sperie,
înseamnă cu nu vei cunoaşte
cât de fine sunt petalele de mac,
pentru că grâul a crescut prea înalt
(tot ploaia e de vină pentru asta).

Am nesocotit un punct
şi m-am închis în altul
pe care n-ai cum să-l înţelegi,
pentru că se mişcă ne-ncetat...

e-un simplu strop de ploaie!