Risipind granule de fericire...

Să te îmbăt cu fericire
Când cupa ochiului se-nchide,
În oglindirile-ţi limpide
Să răsădesc mereu iubire.

Să crească-n irişi violetul
Şi-amurgul să nu se desfacă,
În răsărit să se prefacă
Vibrând culoarea-n şevaletul

Pe care lumea ni-l arată
La cumpănă, între izvoare,
Unde iubirea e o floare
În iarba vieţii aruncată.

Să te îmbăt cu fericire
Când cupa visului răstoarnă
Blândeţe-n pasul tău de iarnă,
În alb punându-mi risipire...