Adună-mă!

Sălcii drese-n strop de verde
Mi-au zâmbit în colţul gurii.
Mi-am uitat simţul măsurii
Şi le-am spus că mă voi pierde

Într-o ploaie cu descântec,
Să dezleg sensuri de tine,
Iar culoarea din stamine
Să-mi acorde-un pas în cântec

Printre-atâtea crengi cu muguri,
Picurând albastrul rece,
Să-ţi arăt că mă voi trece
Neştiută-n timpi nesiguri.

Uite-aşa clipa se-nclină
Când mă scutur spre pământuri,
Pregăteşte-n grabă ciuturi
Şi în tine apă-adună!