Îmbrăţişată

Mă las îmbrăţişată
şi cui pot spune că umbra
ce mă strânge-n serile târzii
eşti tu
poate mai trist sau mai cuminte
ca niciodată?

Mă las îmbrăţişată
astenică, privirea se curbează
pe-aceeaşi umbră
şi gravează
linii din care formele se nasc
la întâmplare
ca-ntr-o mirabilă străfulgerare
dintr-un răsărit.

Mă las îmbrăţişată;
nădejdii nu-i pot cere să aştepte
de-aceea pierd în curbe
linii drepte
pe care le trasasem ieri
crezând că-n toamne
voi ascunde primăveri.

Acum doar mugurii m-aşteaptă;
lumină li-s,
motiv pentru care, în noaptea asta,
mă voi lăsa îmbrăţişată.