duminică, 24 octombrie 2010

Insomniac



De-am să rămân în starea asta,
temporar
să nu te miri,
nu am habar
de alt linii trase între vorbe
pe care tu le-ai aruncat
ca nişte bombe
într-un poem cu schije de cuvinte;

le-am tot citit
cu multă luare-aminte
şi-am strâns din sensuri
mersul prin pelin
dulceag-amar
c-un pas aşa felin
prin stihurile pline de candoare
pe care i le dăruiseşi
visului de floare.

De-am să rămân în starea asta
aşa, insomniacă,
să nu pui preţ pe “poate” sau pe “dacă”
sub pleoapele-mi se zbate-un zbor subţire
e plânsul meu
cu aripi de iubire
pe care n-o să-l ştii nicicând
pentru că-n ploaie
te temi să stai
iar frica ţi se-nfoaie.

Zâmbind, te răsfoiesc
şi-n cutele de frunte
arunc sărutul meu,
iar tâmplele cărunte
le prind în palme cu arsuri de geruri aspre
să le mângâi,
să le alint
aşa cum deseori făceam
în serile albastre...

2 comentarii:

  1. Admir foarte mult creatiile tale, ai un talent si inspiratie extraordinare, ai o anumita stare pe care am observat-o de foarte mult timp, de meditatie, pe care o transpui foarte frumos in poezie.
    Eu, una, mai am incercari dar raman la stadiul incipient, iti urez mult succes pe care il meriti cu certitudine

    RăspundețiȘtergere
  2. Anca, e meritul unei naturi care mi-a dăruit din ce a avut. Îţi mulţumesc pentru cuvintele alese şi te aştept aici, în casa mea.

    RăspundețiȘtergere