miercuri, 29 septembrie 2010

Un om



sursa foto. photodom.com



Ştiu un om
care nu mă poate privi
în ochi atunci când plâng
i se pare că-s prea plină de ploaie
şi uită
că-n toamne
copacii îşi strâng seve
pentru primăveri viitoare.

Ştiu un om care,
oricât de departe m-aş găsi,
mă face să trăiesc
ca o frunză
cu amintirea uni anotimp ruginit
şi speranţa altuia plin de muguri.

Tocmai de aceea
mă rotesc neîncetat
lăsându-mi cântecul
pe zarea lui de suflet!

6 comentarii:

  1. Iar eu stiu un om care stie sa faca din orice zi un poem. TU.

    O zi frumoasa, Anna!

    RăspundețiȘtergere
  2. la marginea unei picături
    de ploaie
    soarele nu răsare
    niciodată
    doar curcubeul
    pană marginea pleacă
    departe
    şi uită
    lângă suflet
    toate culorile

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim
    mi s-a ofilit curcubeul în palme...

    RăspundețiȘtergere
  4. ”Tocmai de aceea
    mă rotesc neîncetat
    lăsându-mi cântecul
    pe zarea lui de suflet!”

    Tocmai ți-ai arătat
    sufletul, în toată frumusețea lui!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, el este amprenta mea zilnică!
    mulţumesc de citire!
    anna

    RăspundețiȘtergere