Mă rugineşte vremea
şi cui să-i pot azi cere
septembrie mai dulce
şi preschimbat în miere
când vântul mă alungă
cocorii mi se duc
îmi taie frunza-n dungă
de iarăşi mă usuc?!
Mă rugineşte timpul
cadranele au pulberi
de vânt nebun, sălbatic
prin miile de ierburi,
mă doare ploaia crudă
şi plânsul de copac,
m-ascund de vremea udă
mă-nchid încet şi tac.
Tu n-ai să ştii de mine
cu fluturi de argint
vei poposi, străine
în vechiul labirint
şi-n murmurul de seară
un somn mă va petrece
e necuvântul toamnei
aşa pustiu şi rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu