Ştiu că mâine voi fi umbră
iar dintr-o caldă-mbrăţişare
pe care ţi-am lăsat-o-n gând cândva
rămân doar semnul de mirare!
-Ai fost! vei spune;
Ce repede-ai trecut pe lângă mine!
Ca ploile din toamna-ntârziată
când cuprindeam cu vechi lumine
mijoc subţire,
faţă-nmiresmată
şi respiram din tine
necuprinse visuri
pe care-avem să le gravez
în noile înscrisuri.
-Să n-arunci clipa! te-ndemn,
nu-i ploaie ca a mea
în luni de toamnă ruginie
păstrează ropotul din ea
şi când spre cer privirea-ţi se va îndrepta
s-arunci din nou peniţa-n călimară
de sus, de undeva te voi veghea
iubitul meu,
chiar de voi fi ană de ceară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu