Iubesc poetul

Iubesc poetul
cu marea lui de gânduri,
cu visuri,
cu angoase din trecut,
iubesc poetul
şi printre miile de rânduri
dezleg iubirea
în care am crescut.

Nu-i cer să ştie
cât albastru
se mai ascunde-n ochii mei
de ploaie,
cum pe ecran de cer,
un rastru
determină luminile
să se îndoaie.

Iubesc poetul
şi-n temniţă de timp
întârziat în ceaţă sinilie,
ascund tristeţi
făr' de-nceput
legate de final
cu janilie
nobleţe-n moarte să îi dau pierzării
când, de poet uitată,
rătăcesc urma cărării.

Şi-n lutul moale
unde condurii mei îşi lasă
aromele de stihuri
în toamna asta pământie,
treptat m-oi pierde
iar din iubirea mea
târzie
un fir de floare se va naşte;
poetul o va rupe,
căci dincolo de frunze veştejite,
trăieşte amintirea
şi-a primăverii frenezie.


Ana Sofian