Atâta timp cât...

Taverna viselor... 8
Asculta mai multe audio diverse


S-o duci în cântec
aşa cum pasărea-şi ridică
zborul către ceruri,
să pui descântec
în pietre,
în furtuni,
în geruri
ce o cuprind când iernile se-ndoaie
în crivăţ crunt,
în şfichiuri mici de ploaie.

Să n-o alungi
când fluturii ne pleacă
în depărtări prelungi,
în noaptea cea opacă
şi plină de-ntrebări;

să-i dai iubire
oricât ai fi de sus
şi oricâte mirări
te-ar fi cuprins
de ieri
tu, omule-bărbat,
să nu arunci femeia-n aerul curbat
când ea-i săgeată
în zbor de albatros,
să nu încerci s-arunci pe jos
fiinţa ei
cu-arome de cântări;

ea strânge-n pieptu-i
ţipăt de cocori
când toamne vin
şi-amurguri se-afişează
femeia-i zbor,
în aeru-i vibrează
visuri,
de-aceea te îndemn
s-o cânţi cum ştii mai bine,
atâta timp
cât vremea o mai lasă
lângă tine.