Autumnală

În dorul tău, lumina mea e seară
săpată-n rugi gustate de apusuri,
când ceru-mi dăruieşte o tiară
pe care să pot scrie din nou versuri.

Şi-n toamna asta cam înfrigurată,
iscoditor mai caut printre frunze,
de dragostea-ţi mă las înconjurată
când vântului nu-i mai găsesc iar scuze.

Rugină-mi las pe-aripile de ceaţă,
în braţele cu iederi timpul doarme,
de te-aş visa în prima dimineaţă
cu brumă presărată ca în basme,

aş răscoli prin părul tău de gânduri
poeme să citesc şi, fremătândă,
să-mi leg de pasul istovit de ziduri
dorinţa ne-mplinită şi arzândă.

În dorul tău, o umbră înfloreşte;
e din a ochilor lumină-mi vie
în poala toamnei noastre risipeşte
parfum de amăgiri şi agonie.