sursa foto Natalia Ciobanu photodom.com
Ţi-aş dărui din mers de clipă
răcoare,
să îţi mângâi chipul
ce obosit mai este ridul
şi câte vânturi vor să-i mai doboare
asfinţitul?
Şi dacă ploaia mea-i acidă
în drumul spre uscate buze,
să taci,
să nu arunci în ierburi
imagini,
amintiri difuze,
să le-nconjori cu briza mării
când valul cuvântează rugi,
spre ceruri
păsările nopţii
să nu încerci să le alungi!
În golul meu
să torni o flacără
cuprinsă-n cânturi,
iubite,
n-o să mă pierd în vânturi
te voi veghea
în nopţile albite
de poveri
şi-nmiresmat, sărutul
îmi va fi la fel de blând ca ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu