schimbare

înfloriţi în creierul meu
cireşi
să rodească în veri
gândurile mele roşii
în oraşul marilor nebuni
am rămas enclava
unde poezia tresare
când copilul acela îşi strigă mama
nu sunt eu
eu am adormit ţinând la piept
o tăcere
pământul meu plin necuvinte
îşi caută morţii
îi mângâie cu ploaie
socotind că-n fiecare plecare
e doar o întâmplare tristă
aşa cum voi fi când
stelele vor scutura peste noi
frica de veşnicie