povară?!

luaţi-i robului cazna
prea multa piatră mângâie călcâiul
mai bine ziduri între mine şi
mâine să ridicaţi
şi prin spărtură
ochiul vostru să cunoască
răsuflarea
din gura flămândă
ce caută să muşte viaţa de umăr
ca pe o ibovnică
uitată între faldurile
albe prinse-n geana livezii
căci groaznică-i liniştea
când întristarea se numeşte simplu
trecere prin timp