nu mai strângeţi aplauzele
mai bine ochii
să înflorească
lumina e râul care trece mereu
prin vadul credinţei voastre
lipiţi-i primăveri
pe umeri
floare albă să fie rodului bun
leagăn
şi-n cântec lăsaţi urletul fiarei
să se topească
ura nu-i pentru voi
cum fântânile
pentru însetaţi sunt binecuvântare
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu