numai al tău

nu-mi lua bucuria de a trăi
o primăvară cu tine
înmoaie în fulguire de lumină blândă
iarna ce locuieşte
nestingherită
în mansarda cu fluturi
şi lasă-mi în ultimul poem scris
nepăsarea
să ştiu că n-ai iubit niciodată
să ştiu c-ai apus pe malul fiecărei ape
ce-şi odihnea în mine deltele
ochi de pământ născut din popas
al tău
numai al tău
nu-mi lua bucuria de a strânge în braţe
o primăvară unde mugurii ard
fără să ne mai desfete
cu floarea livezii
încremenite acum
sub gheţuri de amintire..