fantasma

în spatele cortinei
fluturele îşi dezbracă haina
în fond acolo iarna
s-a spânzurat de tavanul
pe care nimeni nu mai lasă vreun semn
un singur bec
plin de praf se leagănă bolnav
în timp ce şoarecii
povestesc istorii
doar muzica fluviului
mai poate să inventeze sunete -
îşi pune bemolii în mişcare
niciun diez în mirare-
coborâm în tăcere de final
îmbătrâniţi şi cu roluri consumate
poetul tace
doar scaunul său se mişcă
bezmetic
duhul său ne vizitează din când în când
ca un arhitect pregătit să ne construiască frica
între timp fluturele s-a învelit
cu noaptea întinsă între noi