Prin timp ne suntem simplă întâmplare -
Un fapt divers rescris la nesfârşit,
Firescul val născut din ochi de mare,
Topit apoi în ţărmul liniştit.
Am scris în noi o trecere de ape -
Un cântec de iubire,-mpărtăşit,
Ne-am fost mereu departele-n aproape
Şi pasul pe un drum fără sfârşit.
Mă-ntreb, iubite,-n ploaia cea sticloasă
Nu va muri tot ce-am trăit un an?
Aruncă-mi umbra-n tot ce-a fost „acasă”,
Păstrează-mi încă zborul diafan.
Şi nu picta-n culoare sumbră seara
În care mersu-mi alb va poposi,
Se va topi-n lumini călduţe ceara,
Chiar de secunda - timpul va cosi.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu