îngăduire

a strâns otrava
în pântecele de floare
rodul cuvintelor amar
să ne hrănească pofta pentru mâine
avem un timp îngăduit
schimbarea e pânza sub care
sufletul încolăcit
de durere
se face pasăre
de hârtie
nu-i strângeţi soarele
adunat în piept
lăcustele rod lumina
puneţi mai bine de un foc
jertfa să-i încununeze trecerea
când zborul ei e doar o părere simplă